Prin definiție, ultrasunetele au frecvențe mai mari de 20 kHz, peste limita audibilă umană. Ecografia oculară folosește unde cu frecvențe de aproximativ 10 MHz produse de o sondă mică care este plasată pe ochiul închis sau deschis, după caz. Cu anestezie topică în cazul ochiului deschis, sau fără anestezie, cu ochiul închis, între sondă și ochi se aplică un gel cu rolul de a elimina bulele de aer. Această sondă colectează ecourile („echo”) țesuturilor pe care le transpune într-o imagine bidimensională a globului ocular.

Cu cât țesutul este mai dens, cu atât va apărea mai luminos (hiperecogen) și invers, cu cât mai aerat, cu atât mai puțin luminos (hipoecogen). Dacă țesutul este suficient de dens, va avea și un con de umbră în spatele lui, situație întâlnită la unele tumori sau corpi străini intraoculari. Această tehnică neinvazivă și nedureroasă poate fi realizată cu ușurință în cabinet, în timpul consultației, la patul pacientului sau în sala de operație. Mai mult decât atât, ecografia poate fi realizată cu ușurință copiilor, fără sedare.