Sindromul de ochi uscat este o afecțiune comună a ochilor, caracterizată prin insuficiența producției de lacrimi sau evaporarea excesivă a acestora. Cauzele sindromului de ochi uscat pot varia, de la expunerea prelungită la mediul înconjurător poluat sau la utilizarea îndelungată a ecranelor digitale, până la tulburări ale glandelor lacrimale. Pentru a trata sindromul de ochi uscat, se recomandă folosirea de picături oftalmice hidratante și evitarea expunerii prelungite la factori iritanți. Prevenția sindromului de ochi uscat constă în menținerea unei umidități adecvate a aerului, hidratarea corespunzătoare și pauze regulate în timpul utilizării dispozitivelor digitale.
Sindromul ochiului uscat este o boală multifactorială a suprafeței oculare cu mecanisme precum instabilitatea filmului lacrimal, inflamația, hiperosmolaritatea lacrimală și afectarea epitelială.
Suprafață oculară include corneea, conjunctiva, glandele lacrimale și meibomiene, canalul nazolacrimal și pleoapele. Fiind o legătură directă între ochi și mediul extern, toate componentele acționează sinergic pentru a menține o stare de refracție sănătoasă și performantă și pentru a proteja structuri cheie ale vederii împotriva noxelor patogene externe. Ambele funcții menționate mai sus sunt asigurate de producerea unui film lacrimal eficient.
Glandele lacrimale secretă componenta apoasă, precum și electroliți și proteine ; epiteliile corneene și conjunctivale eliberează mucine care transformă lacrimile apoase într-un gel muco-apos și cresc lubrifierea. Glandele meibomiene secretă lipide care formează stratul extern al filmului lacrimal, prevenind evaporarea acestuia. Orice factor care perturbă homeostazia sistemului de suprafață oculară poate perturba stabilitatea și osmolaritatea lacrimilor, ducând la deteriorarea țesuturilor prin mijloace osmotice, mecanice și mecanisme inflamatorii.
Sindromul ochiului uscat afectează 5% până la 30% dintre persoanele cu vârsta peste 50 de ani, cu o incidență mai mare la persoanele în vârstă, femei aflate în postmenopauză, purtători de lentile de contact și pacienți cu afecțiuni autoimune. Simptome precum vedere încețoșată, sensibilitate la lumină, iritație, arsură și mâncărime, pot restricționa activitățile zilnice cu impact negativ asupra calității vieții.
Clasificarea sindromului de ochi uscat include două subtipuri principale care se caracterizează printr-o producție mai scăzută de lacrimi (sindrom de ochiul uscat prin deficit de apă) sau evaporare crescută (sindrom de ochiul uscat prin evaporare), care coexistă adesea în același tablou clinic. Ultima formă este de obicei asociată cu disfuncția glandelor meibomiene, o alterare calitativă/cantitativă a lipidelor produse de aceste glande, care sunt esențiale în prevenirea evaporării excesive a filmului lacrimal.
Atât producția scăzută, cât și evaporarea crescută a lacrimile duc la hiperosmolaritate și inflamație secundară cu apariţia de leziuni ale suprafeței oculare. Instabilitatea filmului lacrimal rezultat amplifică hiperosmolaritatea lacrimală, astfel auto-mențînându-se cercul vicios al sindromului de ochi uscat. Suprafața oculară este aproape constant expusă la lumina soarelui, inclusiv lumina ultravioletă, un factor cauzal al stresului oxidativ.
Tratamentul de primă linie al sindromului de ochi uscat constă în administarea de lacrimi artificiale cu scopul de a hrăni suprafața oculară, a crește lubrifierea în timp ce concomitent diluează concentrația de produși inflamatorii. De actualitate este utilizarea corticosteroiziilor pentru a controla inflamația suprafeței oculare, dar cu riscul unor reacții adverse potențial grave precum glaucom, cataractă, risc crescut de infecție și întârziere în vindecarea rănilor. Ciclosporina A are un profil de siguranță mai bun, dar eficacitatea sa este mai mică, în special pe termen scurt, iar disponibilitatea sa pe piață (în special în Europa) este în prezent limitată. Alte tratamente posibile includ, printre altele, ocluzia punctelor lacrimale, masajul pleoapelor, tratament cu lumină pulsată.
În ultimii ani, a existat un interes tot mai mare pentru rolul nutrienților în prevenirea și tratamentul sindromului de ochi uscat. Numeroase studii in vitro și in vivo au demonstrat efectul benefic al anumitor constituenți dietetici asupra suprafaței oculare.
Acizii grași polinesaturați Omega-3 sunt componente structurale fundamentale ale memebranei celulare precum şi precursori pentru sinteza a numeroase substanţe biologic active. Omega-3 prezintă proprietăți antiinflamatorii, anticoagulante și antihipertensive și reglează metabolismul lipidic, toleranța la glucoză și funcțiile sistemului nervos central.
Acizii grași polinesaturați au un efect protector împotriva bolilor cronice precum bolile de inimă, cancerul și tulburări neurodegenerative.
Efectul suplimentării cu Omega-3 poate varia în funcție de subtipurile sindromului de ochi uscat. De exemplu, la pacienții cu disfuncție a glandelor meibomiene, eficacitatea lor poate depinde nu numai de activitatea antiinflamatoare, dar și de efectul asupra compoziției lipidelor meibomiene.
Termenul de vitamina A cuprinde retinolul, cea mai activă formă biologică obținută din surse animale și carotenoizii, precursori care se găsesc într-o mare varietate de fructe și legume. Vitamina A este necesară pentru sănătatea țesuturilor mucoase, metabolism osos, reproducere și imunitate. Vitamina A este implicată în metabolismul, creșterea și diferențierea epiteliului suprafeței oculare.
Îmbunătățirea vizibilă a leziunilor epiteliale ale suprafeței oculare asociate fie cu administrarea orală, fie locală, a fost deja raportată anterior pentru diferite boli ale suprafeței oculare precum sindromul de ochi uscat. Studii clinice recente au evidențiat avantajele administrării pe termen scurt a vitaminei A în îmbunătăirea calității filmului lacrimal.
Vitamina B12 este un cofactor în sinteză ADN-ului și este implicată în metabolismul acizilor grași și a aminoacizilor. Se regăsește în produsele de origine animală, inclusiv carne, lapte, ouă, pește și crustacee, iar deficitul sau este des întâlnit la pacienții care urmează o dietă vegană. Două studii recente au observat o îmbunătățire a simptomelor de ochi uscat în urma administrării de lacrimi artificiale cu vitamina B12.
Vitamina C este o vitamină solubilă în apă care este necesară pentru funcționarea unei game largi de enzime. Se regăsește în fructe și legume precum citrice, căpșuni, cireșe, roșii și broccoli. Filmul lacrimal conține niveluri ridicate de vitamina C, reflectând cererea mare a suprafeței oculare pentru apărarea antioxidantă. În plus, vitamina C pare să joace un rol important în procesele de vindecarea a leziunilor corneene.
S-a observat o ameliorare a simptomatologiei sindromului de ochi uscat în urmă administrării de suplimente antioxidante constând din antocianozide, astaxantina, vitaminele A, C, E și mai multe extracte din plante, precum Cassiae și Ophiopogonis japonicas.
Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi care poate fi obținută prin aport alimentar specific sau poate fi produsă în piele după expunerea la lumina soarelui. Deficiență de vitamina D a fost asociată recent cu patogeneză sindromului de ochi uscat.
Principalele surse alimentare de seleniu sunt carnea, peștele, fructele de mare și cerealele.
Curcuma este un polifenol izolat din Curcuma longa, care este utilizat pe scară largă ca și condiment. Curcuma are proprietăți antiinflamatorii, antimicrobiene, antioxidante, antiangiogenetice, rol în vindecarea rănilor.
Flavonoidele sunt un grup mare de polifenoli care se găsesc într-o varietate de fructe și legume, ceai, cacao și vin roșu. Studiile în vitro și în vivo au demonstrat că flavonoidele au puternice proprietăți antiinflamatorii, imunomodulatoare și antioxidante.
Suplimentarea acestor nutrienți au îmbunătățit calitatea filmului lacrimal al pacienților cu sindrom de ochi uscat.
Aflati mai multe informatii despre Sindromul Ochiului Uscat, aici.
Descoperiți mai multe informații valoroase despre oftalmologie și sănătatea ochilor vizionând materialele realizate de experți în domeniu de pe canalul nostru de YouTube.
Bibliografie
Gipson, I.K. The ocular surface: The challenge to enable and protect vision: The Friedenwald lecture. Investig. Opthalmol. Vis. Sci. 2007, 48, 4391–4398
Versura, P.; Cellini, M.; Torreggiani, A.; Profazio, V.; Bernabini, B.; Caramazza, R. Dryness Symptoms, Diagnostic Protocol and Therapeutic Management: A Report on 1,200 Patients. Ophthalmic Res. 2001, 33, 221–227.
Pellegrini M, Senni C, Bernabei F, et al. The Role of Nutrition and Nutritional Supplements in Ocular Surface Diseases. Nutrients. 2020;12(4):952.
Medic primar oftalmolog Şef de lucrări - Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş Timişoara
Fiecare pacient, fiecare diagnostic ne-a adus tot mai aproape de performanță! Echipa medicală, atent coordonată de Prof. Dr. Munteanu, este mândră să ofere cele mai bune servicii oftalmologice.
