Degenerescenta maculară legată de vârstă este o afecțiune oculară progresivă care afectează vederea centrală și este cel mai frecventă cauză a orbirii în rândul persoanelor în vârstă. Această boală, cunoscută și sub denumirea simplă de degenerescenta maculară, se caracterizează prin deteriorarea maculei, o mică zonă centrală a retinei responsabilă de claritatea vederii.
Simptomele degenerescentei maculare includ distorsiuni ale imaginilor, scăderea acuității vizuale și dificultatea de a recunoaște fețe sau de a citi textele mici. Chiar dacă nu există încă un remediu complet pentru această afecțiune, există opțiuni de tratament precum chirurgia pentru degenerescenta maculară și tratamentul cu laser, care pot încetini progresia bolii și pot ameliora simptomele.
Degenerescenta maculara legata de varsta este o degenerescenta dobandita a retinei care cauzeaza o afectare vizuala centrala semnificativa printr-o combinatie de modificari tisulare (anomalii ale druselor si ale epiteliului pigmentar retinian) si tulburari neovasculare (formarea unei membrane neovasculare coroidale). Afectează persoanele cu vârsta peste 55 de ani. Componeneta genetica este incriminata in aparitia acestei boli, deși procesele de mediu, nutriționale și de dezvoltare (adică, îmbătrânirea) interacționează pentru a influenta aparitia si evolutia degenerescentei maculare.
DMLV-ul este principala cauză a orbirii în țările industrializate. La nivel mondial, se estimează că numărul persoanelor cu DMLV va crește de la 196 de milioane în 2020 la 288 de milioane până în 2040. Până în acest moment, se prevede că Asia va avea cel mai mare număr de persoane cu această boală. Se observă modele distincte de prevalență și fenotip între zonele geografice, dar cauzele nu pot fi explicate complet.
DMLV este clasificată în stadii incipiente, intermediare și avansate/tardive. Stadiile incipiente și intermediare, când simptomele vizuale sunt de obicei absente sau ușoare, sunt caracterizate prin depozite maculare (drusen) și anomalii ale epiteliului pigmentar retinian.
DMLV tardivă este împărțită în forme neovasculare și atrofice, deși acestea pot coexista. Leziunile definitorii sunt neovascularizatia maculară și, respectiv, atrofia geografică. În această etapă, simptomele vizuale sunt adesea severe și ireversibile și pot cuprinde scăderea accentuata a vederii centrale la ambii ochi. Din aceste motive, afecțiunea are implicații majore pentru indivizi și societate, deoarece persoanele afectate pot experimenta o scădere substanțială a calității vieții și a independenței.
Progresele recente în imagistica retiniană au condus la recunoașterea unui set extins de fenotipuri ale bolii, inclusiv pseudodrusen reticular, neovascularizarea maculară neexudativă și diferite subtipurile de atrofie.
1. Vârsta – riscul bolii crește odată cu vârsta, unii autori considerand imbatranirea principalul factor de risc in dezvoltarea acestei boli. Riscul crește de peste trei ori la pacienții cu vârsta peste 75 de ani, comparativ cu grupul de pacienți cu vârsta cuprinsă între 65-74 de ani (conform studiului Beaver Dam Eye Study; Framingham Eye Study).
2. Fumatul – un istoric de fumat de zece ani este asociat cu dezvoltarea crescută a degenerescenței maculare legate de vârstă forma exudativa. Conform unor studii complexe, fumatorii au avut de doua ori mai multe sanse de a pierde vederea din cauza degenerescentei maculare legata de varsta, in comparatie cu nefumatorii, iar cei care s-au lasat de fumat cu peste 20 de ani in urma, nu au avut un risc crescut, pentru pierderea acuitatii vizuale din cauza DMLV-ului.
3. Predispozitia si susceptibilitatea genetică – anumiti loci genetici au fost asociati atat cu creșterea riscului de a dezvolta DMLV cat si cu răspunsurile diferite la tratament, cum ar fi agenții anti-VEGF intravitreeni. Factorul H al complementului joaca un rol genetic important în patogeneza DMLV-ului.
4. Alti factori de risc in aparitia acestei boli sunt: bolile cardiovasculare, hipertensiune arterială, hipercolesterolemia, obezitatea, sexul feminin, rasă alba, hipermetropia, istoric familial.
Renunțarea la fumat, reducerea indicelui de masă corporală și tratamentul hipertensiunii arteriale sunt factori de risc modificabiliare ar trebui abordați la pacienții cu risc sau care au diferite stadii de DMLV. Pe baza studiilor stiintifice, prevalența DMLV ului la foștii fumători este mai mică decât la fumători, argumentând pentru un posibil beneficiu al renunțării la fumat. Studiile privind efectul benefic al antioxidanților dietetici și al acizilor grași omega 3 asupra prevenirii DMLV ului nu au furnizat rezultate suficient de consistente.
Angiografia cu fluoresceină și tomografia in coerență optică sunt utile în evaluarea prezenței bolii exudative cat si uscate. Angiografia cu fluoresceină se efectuează atunci când există suspiciunea de formare a membranei neovasculare coroidale.
Tomografia in coerență optică (OCT) oferă o metodă de obtinere a unor secțiuni optice transversale, de înaltă rezoluție. OCT a devenit indispensabil în evaluarea pacienților cu DMLV. Imagistica ajută la evaluarea lsi clasificarea leziunilor, precum și la monitorizarea răspunsurilor la tratament.
Tratamentul difera in functie de tipul de leziuni, uscate respective exudative.
Monitorizarea tomografica a leziunilor asociata cu modificarea factorilor de risc și suplimentarea nutrițională este principalul tratament pentru forma uscata a bolii. Cu toate acestea, studiile actuale sunt în curs de desfășurare pentru a evalua inhibarea căii complementului pentru tratamentul atrofiei geografice la pacienții cu DMLV uscat. Actualmente, nicio modalitate de tratament nu este aprobată pentru tratamentul atrofiei geografice. DMLV forma exudativă este gestionată cu examinări mai frecvente și injecții intravitreale cu agenți anti-VEGF sau tratamente cu laser.
Tomografia in coerență optică și terapia cu injectii intraoculare cu agenti anti-VEGF) au revoluționat tratamentul DMLV exudativa. Ranibizumab (Lucentis, Genentech, San Francisco, CA), bevacizumab (Avastin, Genentech, San Francisco, CA) și aflibercept (Eylea, Regeneron Pharmaceuticals Inc., Tarrytown, NY), sunt utilizate frecvent în tratamentul formei exudative de boala. Cel mai recent agent anti-VEGF care a fost aprobat recent a fost brolucizumab (Beovu, Novartis, Cambridge, MA), care este un fragment de anticorp cu un singur lanț împotriva VEGF, care s-a dovedit a fi similar ca si rezultate cu aflibercept.
Injectiile intraoculare pot salva sau ameliora acuitate vizuala, insa trebuie repetate la un anumit interval de timp intre1-3 luni in functie de raspunsul tesuturilor oculare. Complianta pacientului la tratament scade cu timpul, iar in anumite situatii, desi structural observam efectul injectiei, acuitatea vizuala nu se imbunatateste.
Foarte important de retinut este faptul ca aceasta boala poate duce la orbire. De aceea recomandam monitorizari oftalmologice frecvente si urmarea cu strictete a recomandarilor medicale.
Descoperiți mai multe informații valoroase despre oftalmologie și sănătatea ochilor vizionând materialele realizate de experți în domeniu de pe canalul nostru de YouTube.
Dr. Alexandra Preda este Medic primar oftalmolog in cadrul Centrului Oftalmologic Prof. Dr. Munteanu din anul 2017, cu experienta in examinari si investigatii clinice ale afectiunilor oculare, specializata in operatii de cataracta, interventii laser pentru glaucom, retinoaptie diabetica, ochi uscat, injectii intraoculare pentru patologia retiniana. Totodata, este Sef de lucrari in cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Victor Babes” din Timisoara, specializarea Oftalmologie si Doctor in Stiinte Medicale. Dr. Preda este medicul de elita cu acreditari europene, in urma cursurilor de specializare in domeniu, in Austria, Bulgaria, Slovenia sau Turcia, pe care ne mandrim sa il avem in echipa noastra de experti dedicati complet oftalmologiei.
Fiecare pacient, fiecare diagnostic ne-a adus tot mai aproape de performanță! Echipa medicală, atent coordonată de Prof. Dr. Munteanu, este mândră să ofere cele mai bune servicii oftalmologice.
