10 semne care indica probleme ale ochilor la copii

Când vine vorba de cei mici, poate fi dificil să interpretăm indiciile pe care ni le dau atunci când există o problemă de sănătate. Problemele oculare nu fac excepție, însă putem urmări aceste 10 semne pentru a merge mai repede la un consult oftalmologic cu copiii atunci când ele apar:

1. Ochi roșii, cu secreții:

Conjuntivita, adică inflamația membranei transparente de la suprafața ochiului (conjunctiva), este foarte frecventă în rândul copiilor de toate vârstele, în special atunci când aceștia ajung în colectivitate, la creșă sau grădiniță. Un ochi roșu, inflamat, care este lipit la trezire, cu secreții galben-verzui indică o infecție bacteriană și se tratează de cele mai multe ori printr-o igienă atentă a regiunii pleoapelor și o cură scurtă de picături cu antibiotic. Ochii roșii, înlăcrimați, cu secreții apoase ce apar intr-un context de răceală sau gripă pot indica o conjunctivită virală și nu necesită administrarea de picături cu antibiotic. Dacă copilul dumneavoastră are ochii iritați, cu secreții apoase, dar este asociată și o mâncărime accentuată, poate fi vorba de o conjunctivită alergică, în special dacă are o recurență sezonieră.

2. Frecare excesivă la ochi:

Frecarea ochilor se datorează cel mai adesea iritației cauzate de alergii la polen sau animale. Acestea pot fi tratate cu picături antialergice sau, în cazuri mai grave, în care este asociată și rinita alergică, cu antialergice orale. Uneori, un corp străin poate fi prins sub pleoapă și poate provoca iritații. Alteori, clipirea și frecarea ochilor pot indica o eroare de refracție, pe care medicul dumneavoastră oftalmolog trebuie să o verifice cât mai devreme.

3. Hiperlăcrimare:

Dacă copilul dumneavoastră lăcrimează mai mult decât în mod obișnuit, acest lucru poate indica un blocaj al canalelor lacrimale. Obstrucția canalului nazolacrimal este frecventă la copii foarte mici, de până la un an, atunci când orificiul de deschidere în cavitatea nazală a canalelor lacrimale rămâne acoperit cu o membrană din perioada congenitală. În marea majoritate a cazurilor, remisia acestei afecțiuni este spontană în primele 6-10 luni de viață, timp în care este importantă igiena perioculară și masajul zonei dintre ochi și nas. În cazul în care afecțiunea nu se remite până la un an, este efectuat sondajul sau intubația cu un tub din silicon a căilor lacrimale. Este deosebit de important să vă prezentați la un consult oftalmologic pentru acest diagnostic și pentru excluderea unei alte cauze a hiperlăcrimării la copii, glaucomul congenital, ce poate duce la pierderea definitivă a vederii.

4. Clipit excesiv:

Clipitul excesiv la sugari si copii mici, asociat cu disconfort la lumină, ochi mari „de păpușă” în comparație cu restul feței și o cornee (partea din față a ochiului) opacifiată sunt semnele distinctive ale glaucomului congenital sau infantil. În acest caz, trebuie să vă prezentați cât mai repede la un consult oftalmologic cu cel mic. Clipitul exagerat la copii în perioada preșcolară poate fi și un semn de stres emoțional sau probleme neurologice, caz în care medicul oftalmolog vă poate îndruma către neuropsihiatrie infantilă.

5. Strângerea ochilor și apropierea de obiecte:

Acest semn este cel mai ușor de observat la un copil ce se confruntă cu o problemă de refracție oculară. Dacă copilul este miop sau are astigmatism, acesta nu se va putea concentra asupra obiectelor aflate la distanță, va strânge adesea ochii pentru a focaliza, iar pentru citit, va avea tendința de a apropia foarte tare cartea, tableta, telefonul. În cazul hipermetropiei, el nu se va putea concentra asupra obiectelor apropiate lui iar după mai multe ore de citit poate avea dureri de cap.

6. Dureri de cap recurente:

Viciile de refracție necorectate sau corectate necorespunzător duc la încordarea excesivă a mușchiului ciliar și la apariția durerilor de cap, a astenopiei. La copii, acest lucru apare cel mai frecvent în cazul hipermetropiei necorectate, după concentrarea „la teme” sau în activități de aproape, iar în cazul copiilor miopi atunci când au primit ochelari prea puternici.

7. Ochi „încrucișați” sau un ochi care „fuge

Dacă un ochi este deviat spre interior, spre exterior, în sus sau în jos, acesta este un semn de strabism, o problemă important de diagnosticat și tratat în copilărie. Strabismul poate afecta dezvoltarea vederii binoculare, deoarece ambii ochi trebuie să fixeze același punct pentru a vedea corect, astfel încât imaginea ochiului drept cu cea a ochiului stâng să se suprapună perfect la nivelul creierului. Lăsat netratat, strabismul poate duce la ambliopie, o afecțiune în care ochiul nealiniat are o vedere mai slabă.

8. Împiedicare în timpul mersului și acoperirea unui ochi pentru a vedea mai bine:

Anizometropia sau diferența de dioptrii dintre cei doi ochi afectează vederea binoculară, tridimensională și în profunzime a copilului, astfel acesta poate părea dezorientat sau împiedicat, neîndemânatic în unele situații. Pentru a se descurca mai bine, acesta poate avea tendința de acoperire a unui ochi sau de înclinare a capului pentru a-și ajusta unghiul de vedere și claritatea. Netratată, anizometropia poate duce în timp la ambliopie și o vedere permanent slabă a unui ochi.

9. Absența reflexului roșu al ochilor

Poate cea mai importantă informație clinică de care are nevoie un oftalmopediatru este prezența sau absența reflexului roșu retinian. Prezența lui semnifică medii oculare sănătoase, transparente, iar absența lui ne poate semnala patologii grave ca retinoblastomul sau cataracta congenitală. Reflexul roșu retinian poate fi însă uneori observat și de părinți, în pozele făcute în întuneric, efectuate cu blitz, în care în centrul orificiului pupilar putem observa o pată roșie. Este important să vă prezentați la un consult oftalmologic cu cel mic atunci când observați orice opacifiere sau schimbare de culoare anormală la nivelul ochilor.

10. Copilul vede „lumini strălucitoare” sau multe „musculițe zburătoare”:

Petele plutitoare în câmpul vizual reprezintă umbrele aruncate pe retină de tulburările din gelul vitros al ochiului. Aceste „pete” sunt frecvente la adulți și pacienții în vârstă, fiind cauzate de modificările degenerative ale colagenului din interiorul ochiului. La copii însă, atunci când apar brusc și sunt abundente, pot semnala apariția unei vitrite sau a unei corioretinite, două patologii grave ce netratate, pot duce la pierderea vederii.

Pentru un consult oftalmologic amănunțit al copilului dumneavoastră, vă așteptăm cu încredere la Centrul Oftalmologic Prof. Dr. Munteanu!

Descoperiți mai multe informații valoroase despre oftalmologie și sănătatea ochilor vizionând materialele realizate de experți în domeniu de pe canalul nostru de YouTube.

Articole - 31st iulie 2023

10 semne ale problemelor oculare la copii