Stenoza congenitală de canal lacrimo-nazal reprezintă o afecțiune în care canalul lacrimo-nazal este îngustat încă de la naștere. Tratamentul pentru stenoza congenitală de canal lacrimo-nazal poate include dilatarea sau deschiderea chirurgicală a canalului pentru a permite drenajul normal al lacrimilor. În absența unui tratament adecvat, pot apărea complicatii, precum infecții repetate ale ochiului și inflamații cronice. Printre simptomele specifice se numără episoadele frecvente de lacrimare excesivă, secreție oculară persistentă și iritații ale ochiului. Este important să se recunoască și să se trateze prompt stenoza congenitală de canal lacrimo-nazal pentru a preveni potențialele complicații și pentru a asigura o funcționalitate oculară adecvată.

Semne de alarma

Stenoza congenitală de canal lacrimo-nazal este o afecțiune oftalmologică regăsită la 2-4% dintre nou-născuți. Cauza principală este prezența unei membrane (valva Hasner) care împiedică scurgerea corespunzătoare a lacrimilor. Acest obstacol asociat cu stagnarea lacrimilor, scade apărarea antiinfecțioasă locală cu aparatia secundară a conjunctivitelor.  

Semnele de alarmă sugestive pentru diagnosticul de stenoză congenitală de canal lacrimo-nazal sunt următoarele:

• prezența la naștere sau în perioada imediat următoare a unor secreții gălbui persistente;
• dimineața, la trezire, regăsim la nivelul pleoapelor cojite care sugerează aspectul de ,,ochi lipit’’;
• dacă stenoza afectează doar unul dintre cei 2 ochi, vom observa că ochiul în cauză este mai lăcrimos comparativ cu congenerul. 

Simptomatologia menționată mai sus poate fi regăsită și la vârste mai mari, fapt care sugerează prezența unui canal lacrimo-nazal îngust. Infecțiile respiratorii superioare, conjunctivitele, expunerea la vânt, determină blocajul canalului lacrimo-nazal prin secreții și inflamație locală.

Tratament stenoza congenitala de canal lacrimal

Tratamentul inițial constă în:

• igienă riguroasă a zonei perioculare cu ajutorul șervețelelor sterile de uz ocular;
• administrarea corectă a antibioterapiei sub formă de colir, în cazul secretiilor purulente;
• masaj în unghiul intern al orbitei, de sus în jos, de 3-5 ori pe zi.

În aproximativ 80-90 % dintre cazuri, în urma efectuării corecte a masajului local, se va obține desfundarea canalului lacrimo-nazal.

În cazurile rezistente la masaj local, se recomandă sondajul de cai lacrimale cu o rată de succes de 95%.  Eficientă acestui tip de tratament scade cu vârsta pacientului și numărul de sondaje efectuate.

În caz de recidivă, se indică implantarea unui tub siliconic cu scopul de a menține permeabilitatea.

O complicație de temut a stenozei de canal lacrimo-nazal este dacriocistita acută definită prin prezența unui nodul rosietic, dureros la palpare, asociat cu febră și stare generală alterată. 

Descoperiți mai multe informații valoroase despre oftalmologie și sănătatea ochilor vizionând materialele realizate de experți în domeniu de pe canalul nostru de YouTube.

Asist. Univ. Dr. Valeria Mocanu

Medic primar oftalmolog

Bibliografie:

1. Moscato EE, Kelly JP, Weiss A. Developmental anatomy of the nasolacrimal duct: implications for congenital obstruction. Ophthalmology. 2010 Dec. 117(12):2430-4
2. Salmon JF. Lacrimal drainage system. In: Salmon JF, ed. Kanski’s Clinical Ophthalmology. 9th ed. Philadelphia, PA: Elsevier; 2020:3.
3. http://slu.adam.com/content.aspx?productId=117&pid=1&gid=001016
4. https://eyerounds.org/cases/166-dacryocystocele.htm