De zeci de ani, terapia cu laser este folosită pentru a trata multe patologii la nivelul ochiului. Un laser cu arc cu xenon a fost dezvoltat în anii 1950 de către Laboratorul Carl Zeiss și a fost utilizat clinic în primele zile ale terapiei retiniene. Laserul cu argon a fost descoperit în 1964 de William Bridges. Cu toate acestea, un studiu oficial pentru a investiga efectele tratamentului cu laser prin fotocoagulare nu a fost efectuat până în anii 1970. Studiul Retinopatiei Diabetice (SRD) a examinat efectele fotocoagulării pan-retiniene (FPR) atât prin tratamente laser cu xenon, cât și cu laser cu argon asupra pacienților cu retinopatie diabetică proliferativă (RDP), pentru a determina dacă evolutia bolii a fost influentata de tratamentul laser decât fără tratament deloc. Studiul a arătat că terapia cu laser a fost într-adevăr benefică pentru pacienții cu RDP și, de asemenea, a arătat că laserele cu argon au creat mai puține efecte adverse pentru pacienți, decât laserele cu xenon, păstrând în același timp o eficacitate similară. Acest studiu a stabilit, de asemenea, primii parametri de tratament detaliați pentru RDP. Ca urmare, terapia cu laser cu xenon nu mai este folosita la scara larga, în favoarea laserului cu argon (sau a sistemelor moderne echivalente cu laser în milisecunde cu undă continuă). Studiul Early Treatment Diabetic Retinopathy Study (ETDRS), realizat la scurt timp după SRD, a examinat efectele FPR asupra pacienților cu retinopatie diabetică neproliferativă (RDNP) și a determinat stadiul exact al evoluției bolii în care ar trebui administrată terapia cu laser. În prezent, apar sisteme de livrare cu laser mai avansate și alte metode de combatere a retinopatiei diabetice. Cu toate acestea, fotocoagularea laser rămâne principalul tratament pentru retinopatia diabetica proliferativa.